dragoste, dragoste şi iar dragoste
– tu ai iubit-o, măi…nu-i aşa?
– normal.
– într-un alt mod, probabil?
– în toate modurile posibile.
– frumos.
– e iubire. nu există un mod de a iubi.
Multă, dar multă iubire pentru voi,
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
mereu şi întotdeauna (2)
– uuu, şi tu iubeşti un Sebastian, iubită?
– bineînţeles.
– sau un viitor Bach? (zâmbind sarcastic)
– e acelaşi.
– eh…şi eu te iubesc. iubesc o Natalia… frumoasă şi inteligentă.
– neh. nu e nici una, nici alta.
– ba da, este ambele.
– ba nu.
– ba da.
– nu te-ai plictisit de ea?
– de tine? niciodată, iubită. niciodată.
– să mă anunţi când acel niciodată, se va sfârşi.
– dragă…nu se va sfârşi niciodată.
Multă dragoste şi pentru:
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
disimulare, nepăsare, neputiinţă
– mda, aş vrea să nu-mi pese.
– tre’ să înveţi. totul se învaţă.
– dar până înveţi stai şi te strofoci ca nebunul.
– atunci toceşti. îţi scrii bine lecţia în examen, şi uiţi. disimularea e opţiune de asemenea.
Acolo şi înapoi.
– De ce nu pot pleca şi eu pe Lună? Roverandom a făcut-o, şi s-a dovedit a fi un loc destul de plăcut, deloc sihastru…
– Roverandom, fiind?
– Un câine din cartea eponim, scrisă de Tolkien.
– Aaa, păi se explică atunci…
O zise cu atâta uşurinţă, încât ai putea crede că într-adevăr Roverandom e real, şi că aceste animale, câinii, ar fi o rasă aparte, care ar putea călători pe Lună. I-am zâmbit la ideea acestui gând, privindu-i ochii lui tourqoise, scăpărători. Îl iubeam atât de mult…cu toate stângăciile şi stolurile lui.
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Mereu şi întotdeauna.
– Am visat că mi-ai zis că mă iubeşti.
– Şi nu ţi-am zis?
– Nu.
– Te iubesc.
Zâmbesc. Simt cum inima-mi bate cu putere. Trag adânc aer în piept.
– Şi eu te iubesc.
Arylechina 