"Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?"

Posts tagged “harrylequin

3 ani ş-un pic

Pentru că Harrylequin aici de faţă a făcut azi trei anişori, şi pentru că mă simt într-o stare mai profundă (bac-ul, bate-l vina), pe post de aniversare, vă las aici următorul textuleţ. Am pus mult suflet când l-am scris.

Parcă mi-l pot imagina pe René Descartes, cum stătea el cu bărbia în palmă, contemplând asupra cunoaşterii. Cum el, tot pe baza experienţei a dedus că oamenii pot greşi, chiar şi dacă raţionează asupra unor simple excuaţii de gemoetrice, producând involuntar paralogisme.

El a înţeles atunci că toţi oamenii sunt supuşi greşelilor, iar prin acest fapt a încercat să demonstreze – prin intemediul raţiunii – că se poate afla adevărul, negând absolut orice concepţie, orice argument pe care îl luase drept demonstraţie până atunci, dar totul prin analiză excesivă – inclusiv a existenţei lui. Însă, într-unfinal a ajuns la concluzia că din moment ce dumnealui se îndoia şi cugeta, trebuia să existe. Trebuia să fie o entitate, dacă nu cu o formă propriu-zisă, cel puţin cu creier, prin intermediul căruia putea gândi. Şi având acest raţionament ca bază infaibilă, putea să cunoască – sau mai bine zis să îşi demonstreze sieşi şi că alte lucruri sunt sau nu adevărate.

(mai mult…)


2 ani de arlechinisme…

2.07.2009. Da, îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. De parcă toate evenimentele petrecute în aceşti doi ani au fost luate de o mână magică, motolite şi îngropate într-o cutie, pe care scrie: „o zi”. Ei bine, sau nu chiar. O lună. Dar nu mai mult. Doi ani!…vai mie, doi ani!

Ştiu cât de mult râvneam la tine, o tu, harrylequin. Râvneam la un spaţiu doar al meu, dar pe care să-l pot împărtăşi cu alţii. Dar, să nu mă scuz pentru ce sunt, pentru ce simt, pentru ce scriu. Să nu mă scuz pentru că…aşa sunt eu. Să nu explic nimănui nimic, şi totuşi să înţeleagă totul, doar prin intermediul a câtorva cuvinte, a câtorva imagini. Într-adevăr, când eram la început, voiam să fie altfel, dar în timp…a devenit altceva. Şi nu regret.

 

(mai mult…)


1 an de arlechinisme…

Mda…a trecut un an. Azi, 2 iulie 2010 se împlinesc exact 12 luni de când mi-am făcut curaj şi mi-am luat inima-n dinţi (cu tot cu artere) şi am dat register pe wordpress. Ce să zic…a fost un an greu, plin de suferinţe şi alte cele. Dar, pot spune că într-un final totul s-a schimbat în bine.

Aş vrea totuşi să-i mulţumesc micuţului meu blog, harrylequin, pentru că mi-a oferit un loc unde-mi pot vărsa amarul şi unde-mi pot etala „creaţiile”. Deşi, mai nou a devenit mai degrabă o oarecare „rampă de lansare”. Totuşi…mulţumesc mult bloguleţ şi sper să te păstrez cât mai mult. Pentru că, vrând-nevrând m-am ataşat tare de tine. La mulţi ani, harrylequin! La cât mai multe arlechinisme! :))