"Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?"

Posts tagged “Jurnalul unui Alienat

Nebunie, ironie …

Mă doare doar atunci când respir. Dar, mă doare tare. Simt cum durerea se accentuează cu fiecare inspiraţie şi expiraţie. Nu pot să mă plâng, totuşi … am primit ceea ce mi-am dorit, şi anume: libertatea. Libertatea de a face ce doresc … dar, dacă ştiam că doare aşa de tare, nu aş fi cerut-o. Nu sunt sadică, nu-mi place să-mi bat joc de mine, sau de persoana mea. Doar că … am crezut că asta-mi doresc; libertatea. Ce cuvânt subiectiv…

(mai mult…)

Reclame

My world is falling …

…şi simt că nu o pot opri. Mă simt de parcă eu aş fi partea cărămizie a amurgului, şi albastrul rece vine peste mine, şi-mi fură ce am mai drag. Simt că totul se sfârşeşte acum, aici …absolut totul. Simt cum tot ce am visat, se transformă în cenuşă. Dar eu nu voi renaşte precum un Phoenix, din propri-ai cenuşă…nu. Mă voi stinge…iar tu nu mă vei putea opri…Ah tu, moarte…vino să te văd.


Jurnalul unui alienat.

Acest sentiment de letargie mi se scurge prin artere, ajungând la creier…nu vrea sa mă părăsească, în ciuda eforturilor depuse…vrea să am parte de delir continuu…delir otrăvit. Acum delirez, sau cel puţin aşa simt. Simt cum mă cuprinde o stare de agonie…simt cum Moartea stă, înveştmântată în negru, cu o coasă ce sclipeşte aspru în lumina becului incadescent. Rânjesc macabru. Nu ma afectează. Am sufletul prea otrăvit, ca sa mă mai macin cu asemenea nimicuri. Agonia mă cuprinde, şi letargia îmi ajunge la nivelul ochilor, se cerne printre gene…însa nu o voi lăsa …nu ma voi lăsa cuprinsă de această stare demonică…nu voi lăsa Moartea, cu zâmbetul ei dispreţuitor să mă ia…NU…
Am început să râd. Dar nu e râsul meu. E râsul geamănului meu, rasul acelui suflet care nu iese doar în momentele de plină agonie. Iar acum ? Ce caută? Se poate ca…furia mea faţă de societate să-l fi ridicat? Of…simt cum delirul mă cuprinde…cum cuvintele se cern pe hârtie…făra sens…simt cum letargia ma apasă…şi cum moarte se aproprie…dar nu o voi lăsa….nu…nu…

Nota: totul este pură ficţiune. Nu am simţit aşa ceva, şi nu sunt ‘alienată’. Este doar ficţiune.