"Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?"

.ganduri

3 ani ş-un pic

Pentru că Harrylequin aici de faţă a făcut azi trei anişori, şi pentru că mă simt într-o stare mai profundă (bac-ul, bate-l vina), pe post de aniversare, vă las aici următorul textuleţ. Am pus mult suflet când l-am scris.

Parcă mi-l pot imagina pe René Descartes, cum stătea el cu bărbia în palmă, contemplând asupra cunoaşterii. Cum el, tot pe baza experienţei a dedus că oamenii pot greşi, chiar şi dacă raţionează asupra unor simple excuaţii de gemoetrice, producând involuntar paralogisme.

El a înţeles atunci că toţi oamenii sunt supuşi greşelilor, iar prin acest fapt a încercat să demonstreze – prin intemediul raţiunii – că se poate afla adevărul, negând absolut orice concepţie, orice argument pe care îl luase drept demonstraţie până atunci, dar totul prin analiză excesivă – inclusiv a existenţei lui. Însă, într-unfinal a ajuns la concluzia că din moment ce dumnealui se îndoia şi cugeta, trebuia să existe. Trebuia să fie o entitate, dacă nu cu o formă propriu-zisă, cel puţin cu creier, prin intermediul căruia putea gândi. Şi având acest raţionament ca bază infaibilă, putea să cunoască – sau mai bine zis să îşi demonstreze sieşi şi că alte lucruri sunt sau nu adevărate.

(mai mult…)

Reclame

dragoste, dragoste şi iar dragoste

– tu ai iubit-o, măi…nu-i aşa?
– normal.
– într-un alt mod, probabil?
– în toate modurile posibile.
– frumos.
– e iubire. nu există un mod de a iubi.

Multă, dar multă iubire pentru voi,
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x


al meu, al meu, al meu.

Numele tău a devenit substantivul meu preferat. Iar vocea ta, sunetul meu preferat.

Iar ale voastre, sunt?
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x


mereu şi întotdeauna (2)

– uuu, şi tu iubeşti un Sebastian, iubită?
– bineînţeles.
– sau un viitor Bach? (zâmbind sarcastic)
– e acelaşi.
– eh…şi eu te iubesc. iubesc o Natalia… frumoasă şi inteligentă.
– neh. nu e nici una, nici alta.
– ba da, este ambele.
– ba nu.
– ba da.
– nu te-ai plictisit de ea?
– de tine? niciodată, iubită. niciodată.
– să mă anunţi când acel niciodată, se va sfârşi.
– dragă…nu se va sfârşi niciodată.

Multă dragoste şi pentru:
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x


disimulare, nepăsare, neputiinţă

– mda, aş vrea să nu-mi pese.
– tre’ să înveţi. totul se învaţă.
– dar până înveţi stai şi te strofoci ca nebunul.
– atunci toceşti. îţi scrii bine lecţia în examen, şi uiţi. disimularea e opţiune de asemenea.

x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x