Beautiful …
În acorduri simple de pian, dar atât de profunde şi de semnificative pentru ea, stătea, cu gura uşor întredeschisă şi îşi ascultă tatăl care cânta o piesă de mult uitată, dar, probabil o operă clasică, a unui mare compozitor. O priveam din umbră, şi mă amuzam cumplit când o vedeam cât de mică şi de naivă este, crezând că pianul este cel mai divin lucru care există. Ei na, se vede că nu a auzit şi alt instrument, căci atunci cu siguranţă ar fi apreciat altul mult mai tare, sau poate nu…cine ştie? Cine poate să o învinovăţească în primul rând? Este doar un copil … un copil care visează cu ochii deschişi la lucruri pe care noi, copiii mai mari le-am uitat. Care te privesc cu ochi curioşi când faci ceva, care lor li se pare fascinant. Eh, ei sunt copiii … iar ceea ce priveam eu, stând ascunsă în umbră, era doar … o simplă reîncarnare a…copilăriei…
Ştiţi voi … copilăria, acel moment al vieţii când totul este posibil, iar barierele şi limitele se găsesc doar în poveştiile adulţilor. Atunci când ştii că orice este posibil, şi că poţi fii oricine, şi poţi face orice, căci nimeni nu se poate supăra pe tine. Eşti doar un mic copil, inocent, naiv, care de multe ori încearcă să imite, doar că ei nu ştiu că imită o greşală. Dar … sunt şi ei oameni, şi dacă e să o luăm aşa, cred că sunt mult mai umani decât noi. Ei ştiu să se bucure pentru orice, ştiu să zâmbească când soarele răsare pe cer şi le mângâie feţele lor pline de inocenţă … dar mai ales, ştiu să se bucure atunci când primesc şi numai o ciocolată. Şi încă ce bucurie ! … e imposibil de descris, pentru că este o bucurie sinceră, care nu este mascată de invidie sau materialism. Sunt atât de puri şi de simpatici, şi de inocenţi şi de veseli … aşa suntem toţi la vârsta aceea, dar, în timp ne pierdem acele calităţi, şi uneori chiar uităm să mai fim copii. Uităm să rămânem veşnic tineri, indiferent de vârstă…şi asta nu e bine, pentru că …degeaba poţi avea mulţi ani, şi experienţă, dacă nu ştii să te menţii veşnic tânăr.
Copilăria, este cel mai frumos lucru. Este atât de veselă, şi lipsită de griji … de ce să omorâm copilul din noi? Doar ca să ne credem mai mari şi mai tari? Neah, e o prostie. Cu toţii suntem copii … unii mai mari, alţii mai mici.
Arylechina 