"Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?"

Posts tagged “la multi ani

3 ani ş-un pic

Pentru că Harrylequin aici de faţă a făcut azi trei anişori, şi pentru că mă simt într-o stare mai profundă (bac-ul, bate-l vina), pe post de aniversare, vă las aici următorul textuleţ. Am pus mult suflet când l-am scris.

Parcă mi-l pot imagina pe René Descartes, cum stătea el cu bărbia în palmă, contemplând asupra cunoaşterii. Cum el, tot pe baza experienţei a dedus că oamenii pot greşi, chiar şi dacă raţionează asupra unor simple excuaţii de gemoetrice, producând involuntar paralogisme.

El a înţeles atunci că toţi oamenii sunt supuşi greşelilor, iar prin acest fapt a încercat să demonstreze – prin intemediul raţiunii – că se poate afla adevărul, negând absolut orice concepţie, orice argument pe care îl luase drept demonstraţie până atunci, dar totul prin analiză excesivă – inclusiv a existenţei lui. Însă, într-unfinal a ajuns la concluzia că din moment ce dumnealui se îndoia şi cugeta, trebuia să existe. Trebuia să fie o entitate, dacă nu cu o formă propriu-zisă, cel puţin cu creier, prin intermediul căruia putea gândi. Şi având acest raţionament ca bază infaibilă, putea să cunoască – sau mai bine zis să îşi demonstreze sieşi şi că alte lucruri sunt sau nu adevărate.

(mai mult…)

Reclame

La mulţi ani, domnule profesor John Ronal Reuel Tolkien!

Mi-aţi schimbat viaţa, mi-aţi dat un motiv să scriu, să visez. Multe mulţumiri, stimate profesor. Un „La mulţi ani” călduros vă doresc, şi fie ca toate operele dumitale să nu piară o dată cu timpul. La mulţi ani!

(La mulţi ani şi vouă, dragi bloggeri! Fie ca noul an să vă aducă bucurii şi multă sănătate!)

x x x x x x x x x x x x x x x x


Pentru cei ce nu pot spune “eu pot”…

“Nu sunt mulţumit(ă) de mediocritatea în care m-am complăcut atâţia ani. Vreau să schimb ceva. Vreau să mă schimb pe mine. Vreau să fiu fericit(ă). Punct.”

P.S.: La mulţi ani, LiLu!


  title is copyrighted to Maria.


La mulţi ani, România!

Deşi în mod normal nu voiam să scriu nici un post pe blog pentru această zi, astăzi m-am răzgândit. Am făcut o mare „greşeală” să deschid televizorul, şi să mă uit la Pro-TV, şi să văd câţi români au ajuns sus, şi încântă străinii, în loc să ne încânte pe noi…

Şi totuşi…m-am simţit mândră. Mândră de ei, mândră de ţară, mândră de faptul că sunt româncă. Sunt mândră…aşa că…îmi dau jos pălăria în faţa ţării, şi în faţa românilor care ne amintesc că, naţionalitatea contează prea puţin, atunci când ai ambiţie. Dar care, deşi au suferit aici, sunt mândrii de simplu fapt că sunt români. La mulţi ani, România!

La mulţi ani, Ronia!