"Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?"

Posts tagged “Musashi

De ce?

De ce? Urăsc întrebarea asta. Urăsc momentul în care îmi este adresată, urăsc să o adresez. De ce? Pentru că, tot timpul trebuie să tragi cu cleştele răspunsul de la persoana respectivă. Că de bună voie nu-ţi zice. Doh.

Acum, nu am chef sincer să mă pierd printre întrebări existenţiale, ci am să mă limitez la o singură întrebare: de ce se îndrăgostesc oamenii, şi de ce se despart? (ok, îs două). Da, dramatizez. Dar zău că despărţiriile dor. Mai ales, atunci când tu te zbaţi, să faci să meargă totul…şi când colo? Ce să vezi? Persoana aia dă cu piciorul. Aşa că, dai şi tu cu piciorul. Faci tot felul de porcării, care ţi se întorc. Le regreţi, le treci în revistă, dar el nu le uită.

Aşa că te ademeneşte … pui din nou suflet. Suferi, pentru că el suferă de răzbunare. Şi…pe urmă nu mai dă doi bani pe tine, deşi înainte cu 2 zile îţi zicea că eşti viaţa lui. Te torturează psihic … sau mă rog…te torturezi singur.

When_LoVe_Hurts____by_aksdareflection (mai mult…)

Reclame

Flexibilitate, sau rigiditate?

Voi ce aţi alege? Să fiţi rigizi precum o bucată de lemn, sau flexibili precum o bucată de cauciuc?

Ei bine…această idee de a fi flexibil sau rigid, am descoperit-o în „Musashi”, când Yoshino îi spune că trebuie să fie flexibil precum corzile lăutei, şi nu rigid precum lemnul acesteia … pentru că, dacă ar fi şi corzile rigide, acestea nu ar putea scoate mai mult decât un sunet … Hmm . Dacă am omis ceva, rog să fiu corectată.

Oricum, azi am dezbătut acest subiect, printr-o simplă comparaţie, între două persoane; doi fraţi mai exact. Unul dintre ei era mai flexibil, adică era un flegmatic, şi lua pe toată lumea peste picior, însă, într-un mod amuzant. Şi când spun flexibil, mă refer la faptul că nu face diferenţe. El este cu toţi, dar cu niciunul…este într-un fel, diplomat. Însă cealaltă persoană, este mai rigidă. Este cu propriile (pre)concepţii, cu idei fixe, idealuri, pe care nicicum nu le poţi schimba. Şi nu e bine.

Am mai făcut o comparaţie, simpatică, aş putea spune. Să dau un exemplu, mult mai exact decât cel cu lăuta. Ca obiect rigid, am luat un pahar, iar ca unul flexibil, un burete.

Dacă paharul îl arunci, se sparge.  Concluzia? Dacă ajungi într-un mediu care nu este propice concepţiilor tale rigide, ajungi să te „spargi”, nu poţi să te adaptezi, aşa că te „spargi” (după părerea mea, asta ar însemna izolare).

Însă, dacă arunci buretele, acesta rămâne intact. Dacă-l strângi, la fel. Concluzia? Dacă eşti flexibil, indiferent de mediul în care ajungi, te vei putea adapta. Însă, am folosit buretele, nu doar pentru flexibilitatea lui, ci şi pentru capacitatea lui de absorbţie. Fii precum un burete: flexibil, şi absoarbe doar ce e bun din mediile, respectiv anturajele pe care le vizitezi. E bine să ştii multe lucruri superficial, dar e necesar să ştii măcar să aproundezi unul. Pentru că viaţa omului e prea scurtă pentru a aprofunda absolut totul …