Într-adevăr…
Într-adevăr e 5 dimineaţa. Dar, după o noapte plină de pepsi, iaurt şi cafea, cu telefoane şi mesaje nocturne, cu dicţionare deschise, răsfoite, cu degete tocite, cu zâmbete virtuale şi sprijin moral din partea unei persoane care nu ar trebui să mă ajute (că nah, suntem – teoretic – una împotriva celeilalte), această oră e doar un detaliu.
Într-adevăr, am realizat că am prieteni. Că ei există. Şi, voiesc să le spun doar un singur lucru:
Mulţumesc!
Chiar dacă voi aţi dormit în această noapte mai bine decât noi!
Reclame
Pingback: Raidho « schtiel
Pingback: A walk in the park … Part 3 « androxa
Pingback: Royo « schtiel
Prietenii sunt o mica parte din tine , care ajuta la completarea starii si la sarcina unui zambet:* Pt ca prietenii sunt chiar in fata ta , iar eu sunt mandra ca fac parte din rangul unui prieten!
aprilie 30, 2011 la 15:05
Cam aşa e. Da, chiar sunt, şi eu sunt mândră că îi am şi mai ales că faci parte din ei 🙂 >:D<
aprilie 30, 2011 la 15:43
Pingback: Melech « schtiel
Pingback: Beating heart… « androxa
Pingback: Krzemien « schtiel
Pingback: Kenaz « schtiel
Pingback: Recipe « schtiel
Pingback: Sărut mâna…. « androxa