"Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?"

Reminiscentae

Cândva, soarele strălucea…
Cândva, amurgul sângera…
Şi ploaia nu cădea.
Îţi mai aminteşti tu oare,
Cum luna se pierdea,
Şi cum printre nori plutea?

Nu de mult noi râdeam…
Şi să plângem nu îndrăzneam.
Zâmbeam de fiecare dată când trebuia,
Dar şi când nevoie nu era…
Îţi mai aminteşti tu oare,
Cum râul curgea,
Şi cum pietrele înghiţea?

Obişnuiam să visăm…
Obişnuiam să cântăm…
Deşi eufonie nu era,
Noi tot continuam aşa,
În ritmul nostru alert,
Care nu se stingea defel,
Nici când ziua nu era la fel.

Îţi mai aminteşti tu oare,
Cum luna se pierdea,
Şi cum printre nori plutea?
Şi cum crepusculul sângera,
Şi ploaia nu cădea?

This entry was posted on mai 21, 2010 by . It was filed under .elucubratii and was tagged with , , , , .

2 responses

  1. Lilu

    Awwww cuvintele au ajuns pe suflet sa ma unga:*:*
    Bafta si la mai multe rime bune:X:X

    [Iti mai amintesti tu oare
    Visele la care noi dadeam culoare
    Si zambetul dupa o teroare
    Ah ce amgitoare
    Parea viata dimineata
    Dar ce bine era
    Cand ma sculam cu fata
    Langa fata ta..]

    mai 22, 2010 la 18:20

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s