Cu ale ei frunze şi idei…
O urmă fragilă,
uitată pe treaptă.
Un pas uşor,
spre noi se îndreaptă.
Septembrie, cu a ei mireasmă
Cu ale ei frunze şi idei
Păşeşte subtil şi pădurea îmbrăţişează
cu a ei mireasmă,
cu ale ei frunze şi idei.
Nu-mi vine să cred…
- Iubitule, e septembrie! Îţi poţi imagina?
Îi aruncă o privire dulceagă şi-i îmbrăţişă umerii.
- Da. Dar mai uşor îmi imaginez cum o voi petrece cu tine.
Dragă Septembrie,
Bine ai venit. Fii blândă cu mine, căci mi-ai lipsit.
(dorinţă pentru astă lună superbă: în fiecare zi să compun ceva. cât de mic, cât de ciudat.)
