Un vis ce trepidează
Mă leagăn în contact cu vântul,
Mă sfărâm încet…frânturi…
Capul vâjâie, un adevărat vertij…
Credeam că e un vis…
Dar…
Nu ştiu…
Nu mai simt.
La mulţi ani, Maria! >:D<
Mda…
Plângi, negi, dregi…
Dar, ai de gând vreodată să te trezeşti?
Deschide ochii, e realitatea.
E dură, şi e naşpa,
Ştiu…
Dar totuşi…ai de gând vreodată să te trezeşti?
Dintr-un vis latent?
…and no one else matters.
So dark, but yet so light,
Spitting across the heart,
Forever seeking where you are,
And no one else matters.
What I need, I can’t find in you
The meaning of my life,
Searching around a frozen glass
Forsaking the world behind.
Un vers purtat de vânt ~
Ce este frica?
O damă cu care valsezi…
O damă gri, funebră,
Pe care înveţi să o iubeşti.
Dar…
Este doar o damă cu care, încet, înveţi să valsezi!…
Da, da…e scrisă de mine! Am început să citesc Bacovia, Minulescu şi Baudelaire, şi pot zice că m-am îndrăgostit pur şi simplu de simbolism <3
[Notă: al doilea vers l-am preluat de undeva...dar nu mai ştiu de unde...:D]
