Şi din nou…
Din nou plouă…peste acest orăşel, peste pădure, peste sufletul meu. Privesc indiferentă cum picurii grei de ploaie lovesc sticla geamului meu reînviind o melodie de mult uitată. Zâmbesc ironic, şi pufnesc într-un râs atipic mie. Cu fiecare picătură care se scurge, cu fiecare fulger căruia i se năzăreşte să apară, cu fiecare mişcare a secundarului … inima mea devine din ce în ce … mai rece. Şi totuşi … mie nu-mi pasă. Stau doar şi ridic din umeri şi zic: “asta este viaţa!”









Superb, adorabil, imi place la nebunie. E exact genul de text pe care doream sa il citesc la ora asta. Sa mai scrii in genul asta! *hugs*
Ow, thank you sis ! :* >:D<
Nimic mai frumos
Bravo :*:*:*:*:*
Oi, merci ! :*